UNEALTĂ (pl. -elte) sf. 1 pl. ‡Obiecte, lucruri, avere mobilă: ce ai aflat din unéltele caseei tale, grămădéște aicea înaintea alor miei și alor tăi frați, cum să facă Iége între noi (PAL.); după moartea arhiereului... să nu răpească nimenile uneltele lui ori-ce se-ară afla (PRV.-MB.) ¶ 2 Ori-ce instrument de care se servește meșteșugarul în meseria lui, sculă: după unelte se cunoaște meșterul (ZNN.); meșter fără une(a)ltă, ca vînător fără pușcă (GOL.); uneltele zidarului sînt foarte ieftine... toate laolaltă nu fac mai mult de 10 coroane (RET.) ¶ 3 Ⓕ Persoană de care se servește cineva pentru a-și ajunge scopul: cum faceți voi din oamenii cei mai cinstiți unelte nerușinate ale tiraniei voastre! (FIL.) [unealte „unele și altele”, de unde s’a refăcut apoi sg. unealtă].