❍UNGHER Mold. Bucov., UNGHERIU Trans. (pl. -ere) sn. Colț (în spec. de odaie): gîndurile mele necontenit se întorc cu drag către acei păreți, către acele unghere de cari mă leagă copilăria (GN.); teancuri de troftoloage... aruncate în neregulă prin cele unghere... era toată averea sfinției sale (CRG.); mă încolțise un autor într’un ungher și-mi spunea viața și operele lui (VLAH.); În odaie, prin unghere, S’a țesut păinjeniș (EMIN.); se puse într’un ungheriu cu căpeneagul în cap (RET.); a mai cercat-o prin grădină prin toate ungherele (SB.) [lat. angularius].