UNI (unesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) aduna unul cu altul, a (se) împreuna, a (se) însoți: ~ bucățile rupte; ~ un cuvînt cu altul; a-și ~ puterile; boierii pe carii i-au trimes el acolo, s’au unit și ei cu ceilalți boieri împreună (MUST.) ; ~ două persoane prin căsătorie; de vrei să ai nume bun, nu te uni cu cei răi (ZNN.); Toat’a apei, a pustiei și a nopții măreție Se unesc să’mbrace mîndru, veche-acea împărăție (EMIN.) ¶ 2 A se învoi: după ce s’au unit din preț (PAMF.) [lat. vulg. *u n ī r e = clas. u n e s c ĕ r e].