UNIRE sf. 1 Faptul de a (se) uni, împreunare: ~a face puterea; ~a unui cuvînt cu altul; trăsură de ~ 👉 TRĂSURĂ2 ¶ 2 ⏲ În spec. Alipirea Munteniei și a Moldovei, în a. 1859, pentru a forma un singur stat: ~a Principatelor se serbează la 24 Ianuarie; să facem sfînta ~, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri (CRG.); Hora Unirii e compusă de Alecsandri ¶¶ C. NEUNIRE.