URCIOR¹, ULCIOR¹ (pl. -oare) sn. 🏺 Oală lunguiață, cu gîtul strîmt, pentru apă, vin, etc. (🖼 5176): Abu-Hasan a adus niște urcioare de vin și bărdace (CAR.); porniră împreună, fie-care cu cîte două urcioare și... ajunseră la fîntîna Ielelor (ISP.); Dumineca să nu te speli... din urciorul din care bei apă, căci apoi va mirosi urît (GOR.); faci zăbale cînd bei apa cu cofa, iar nu cu ulciorul sau tinicheaua (GOR.); 👉 APĂ19, OALĂ1 [lat.ŭrcĕolus; forma ulcior e refăcută după ulcică].