URIAȘ, ❍URIEȘ I. sm. Om de o statură extraordinar de mare, ce întrece cu mult pe aceea a celorlalți oameni, namilă de om; se zice în spec. despre un neam de oameni cari, după credința poporului, au existat odinioară pe pămînt; pe aceștia îi designează poporul și cu numirea de „Jidovi” sau „Tătari”: și era în acelea zile uriașii sau puternicii spre pămînt (PAL.); uriașii sînt ca oamenii, dar mai nalți și mai groși decît copacii cei groși (SB.); comorile îs lăsate de urieși, cînd i-au alungat mititeii (GOR.). II. adj. De o statură extraordinar de mare, foarte înalt, gigantic: mai în urmă își scoase capul din fum un șerpe mai mare, uriaș (RET.); Ⓕ: pe sus vezi stînci uriașe scoase din zid, gata să se prăbușească (VLAH.); pr. ext. peste măsură de mare: ...ca pe un uriaș covor Vede țară lîngă țară și popor lîngă popor (EMIN.); nedumerirea dă periculului nevăzut proporții urieșe (ALECS.); marea... clocotește, se umflă, se ridică uriașă (CAR.) [ung. óriás].