†URIC¹ (pl. -ice) sn. 1 ‡Loc, posesiune de veci ce se poate transmite din tată în fiu prin moștenire: Iosif... déde lor ~ în pămîntul Eghipetului în partea mai bună a pămîntului (PAL.); și domnul, pentru credința și destoinicia lor, le dăruește ~e (VLAH.); încă astăzi Trans. Băn. de ~ de veci (DENS.) (WG.) ¶ 2 ‡Hrisov, act prin care se întărește o astfel de posesiune; pr. ext. document vechiu: Murgeștii au arătat și ~ de la Ștefan-Vodă și’ntărituri de pre la alți domni (GAST.) [ung. örök].