URLET (pl. -ete) sn. 1 Strigăt prelung al lupului, cîinelui, etc.: orașul răsuna de ~ul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn (I.-GH.); ca răspuns la întrebarea mea, auzii afară, lîngă fereastră, un ~ lung, sfîșietor (Br.-VN.) ¶ 2 Pr. anal. Răcnet: Urlete de bătălie s’alungau după olaltă (EMIN.); în acea gălăgie de ocări și ~e de fiare... parcă s’aud vaete năbușite (DLVR.) ¶ 3 Vuet: auziră un ~ și o vîjietură, cum nu mai auziseră ei pînă atunci (ISP.) [urla¹].