URLOIU, ❍HURLOIU pl. -oaie sn. 1 = BURLAN1 2: se ascundeau în cuiburile lor, găurite ca niște urloaie, într’acea coastă rîpoasă (ODOB.); am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei... peste putință să dau de scrisoare (CAR.) ¶ 2 Trans. Coșul de cărămidă sau de olane care conduce fumul din cuptor în pod.