URMĂRI (-resc) vb. tr. 1 A alerga după cineva cu scopul de a-l ajunge: zînele... se luară după dînsul și-l urmăriră din loc în loc pînă ce... el trecu de hotarele lor (ISP.); ~ vînatul; Ⓕ: urîtul, plictiseala mă urmărește pretutindeni ¶ 2 Ⓕ A nu da pace, a frămînta, a obseda, a chinui, a persecuta, a prigoni: am eu un gînd, care mă tot urmărește de mult (VLAH.); critica urmărește fără milă pe acest scriitor; nenorocul îl urmărește în tot ce face ¶ 3 Ⓕ A cerceta, a observa cu atențiune: Urmărind pe ceruri limpezi, cum plutește-o ciocîrlie! (EMIN.); urmărește cu pasiune viața furnicilor ¶ 4 Ⓕ A asculta cu multă băgare de seamă spre a prinde și a pricepe tot ce se spune sau face: am urmărit cu multă atenție discursul lui ¶ 5 Ⓕ A umbla să obție ceva, să ajungă la ceva: urmărește postul de secretar al societății ¶ 6 ⚖️ A lucra, a face demersuri judiciare împotriva cuiva: i-a urmărit pe datornicii lui pînă în pînzele albe [urmare, cu înțelesurile fr. poursuivre].