URSI (-sesc) vb. tr. 1 A hotărî, a orîndui soarta, destinul, ursita cuiva, a soroci (vorb. de puterile cerești sau de ursitoare): în vremurile cele bătrîne... umblau ursitoarele’n lume printre oameni și le urseau soartea pre viața’ntreagă (RET.); venind ursitoarele, ele ursiră pe copil că va ajunge om mare (ISP.); ...Ursitoarea ta am fost Care încă din născare te-am ursit ca să fii prost (PANN) ¶ 2 A meni, a predestina: cînd dintr’o pădure se taie lemne pentru făcut casă, nouă lemne se lasă cioplite în pădure, ca să putrezească, zicîndu-se: acesta este lemnul păduchilor de lemn, acesta al carilor, etc., ursindu-se astfel fie-care lemn (GOR.) [ngr. viit. δρίσω < δρίζω; comp. și bg. orisvamŭ, urisvamŭ].