URZEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Firele de tort, învălite pe sulul dinapoi al războiului, trecute prin spată și prin ițe și printre care se bate bătătura cu suveica, cînd se țese (👉 🖼 414): surtucul lui, pe lîngă acestea, era mai mult ~ decît bătătură (EMIN.) ¶ 2 Ⓕ Structură: dintr’o singură privire străbăteam toată urzeala lumii (GN.) [urzi].