URZITOR I. sm. 1 ⛓ Cel ce urzește ¶ 2 Ⓕ Întemeietor: și au stătut singur Romul, și ~ orașului și crăiei, după a căruia nume este și numele orașului Roma pînă astăzi (M.-COST.) ¶ 3 Ⓕ Uneltitor: ~ de intrigi. II. (pl. -toare) sn., URZITOARE sf., ❍URZOIU (pl. -oaie) sn. ⛓ Instrumentul pe care se urzește tortul (🖼 5197): dacă se gătește la urzit, se toarnă apă pe urzitor, ca să se șteargă lenea și ca țesutul să sporească (GOR.); cînd se sfîrșește urzitul pînzei, atunci se toarnă apă jos pe fusul urzitoarei, ca să crească în vara viitoare cînepa frumoasă și să aibă pînza rost de tesut (GOR.); de pe mosoare, te-au urzit pe urzoiu (CRG.); urzoaiele să nu le ții la soare, că-ți moare bărbatul (VOR.) [urzi].