Definiția cu ID-ul 1250258:
Regionalisme / arhaisme
URĂTOR s.m. (Trans. SV) Avocat. Coborî popa cel mare cu un urătoriu, anume Tertulie, carii stătură înaintea deregătoriului impotriva lui Pavel. N. TEST. (1648). Etimologie: ura + suf. -tor, după lat. orator. Cf. arca, procator.