USCĂTURĂ sf., mai adesea USCĂTURI pl. 1 Crăci uscate: fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi (CRG.); toată ziua sta în soare... să curețe piersicii de uscături (D.-ZAMF.); trosneau uscăturile pe unde călca (ISP.) ¶ 2 Nume generic pentru ori-ce fel de mîncare ce constă din cărnuri reci (șuncă, pastramă, cîrnați afumați, salam, etc., sardele, măsline, etc.), sărături; mezeluri: mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă, etc. (ISP.); Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post (PANN); îmi puse dinainte niște uscături, un puiu fript... (GN.); ‼ sg.: aduce pe o tavă ~ și udătură (CAR.).