UȘUREL, f. UȘURICĂ l. adj. 1 dim. UȘOR ¶ 2 = UȘURATIC: Epimeteu era un flușturatec și un ușurel de minte (ISP.); ori-cît era de ușurel, poate că nici el nu era fericit (D.-ZAMF.). II. adv. Încet, ușor: cele trei degete atingîndu-mă ușurel pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce (DLVR.).