2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos.

vasilisc1 sm [At: PSALT. 192 / V: ba~ (Pl: basiliști), (rar) bazi~ (Pl: bazilisci, bazilișci), (înv) ~lesc, ~ă (Pl: ~iște) sf, (îvr) basel~, ~sel~ / Pl: ~iști, (înv) ~schi, ~sci sm, ~uri sn / E: slv василискъ, ngr βασιλίσκος cf lat basiliscus] Reptilă fabuloasă căreia i se atribuia puterea de a ucide cu privirea.

vasilisc2 sm vz bazilisc

vasilisc s.m. 1 (zool.) Reptilă tropicală din ordinul saurienior, cu creste pe cap și pe spate, de culoare verzuie, cu dungi late, negre (Basilicus americanus). 2 (în mit. greco-romană) Monstru asemănător cu un șarpe, cu o creastă în formă de coroană, care poate ucide cu privirea. ◊ compar. În monăstire... voi fi scutită de căutarea ta de vasilisc (I. NEGR.). • pl. -iști, (înv.) n. -uri. și basilisc, bazilisc s.m., (înv.) vasiliscă s.f. /<ngr. βασιλίσκος.

VASILISC s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.

VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, care ucide cu privirea. Au trecut... prin codri... în cari fojgăiau bălauri, aspide veninoase și vasiliscul cel cu ochi fărmăcători. CREANGĂ, P. 94. Au auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc. ALECSANDRI, T. 1071.

VASILISC ~ști m. folc. Ființă imaginară, asemănătoare cu un șarpe, despre care se crede că ar ucide cu privirea. /<sl. vasiliscu, ngr. vasiliskos

vasilisc m. V. bazilisc: vasiliscul cel cu ochii fermecători CR. [Gr. mod.].

vasilísc și -íscă, V. bazilisc.

bazilisc sm [At: DN3 / V: va- / Pl: ~iște / E: it basilisco] 1 (Îcp) Șarpe fabulos, care ucidea cu privirea. 2 Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, pe cap cu o excrescență epidermică triunghiulară, iar, pe spate și pe coadă, cu o creastă dințată mobilă.[1]

  1. Forma de pl. baziliște este probabil greșită. — gall

vaselisc sm vz vasilisc1

vasilesc sm vz vasilisc1

vasiliscă sf vz vasilisc1

bazilísc2 s.m. v. vasilisc.

bazilísc1 s.m. (zool.) Șopîrlă cu gîtul scurt, cu limba groasă, care are pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. • pl. -iști. /<it. basilisco; cf. ngr. βαζιλισc.

vasiliscă s.f. v. vasilisc.

BASILISC = VASlLISC.

BAZILISC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopîrlă cu limba groasă, capul și gîtul scurt, cu o coadă lungă, avînd pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

BAZILISC s. n.[1] 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

  1. Genul neutru ar putea fi corect doar pentru sensul 3. — gall

bazilisc m. 1. șarpe fabulos a cărui privire cauza moartea; 2. fig. ochi de bazilisc, răutăcioși și scânteietori; 3. soiu de șopârlă din America de S., timidă și inofensivă.

*bazilísc V. basilisc.

Ortografice DOOM

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști

Intrare: vasilisc
substantiv masculin (M17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vasilisc
  • vasiliscul
  • vasiliscu‑
plural
  • vasiliști
  • vasiliștii
genitiv-dativ singular
  • vasilisc
  • vasiliscului
plural
  • vasiliști
  • vasiliștilor
vocativ singular
plural
vaselisc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vasiliscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vasilesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bazilisc
bazilisc2 (pl. -ști) substantiv masculin
substantiv masculin (M17)
Surse flexiune: DEXI
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazilisc
  • baziliscul
  • baziliscu‑
plural
  • baziliști
  • baziliștii
genitiv-dativ singular
  • bazilisc
  • baziliscului
plural
  • baziliști
  • baziliștilor
vocativ singular
plural
bazilisc1 (pl. -șci) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazilisc
  • baziliscul
  • baziliscu‑
plural
  • bazilișci
  • bazilișcii
genitiv-dativ singular
  • bazilisc
  • baziliscului
plural
  • bazilișci
  • bazilișcilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vasilisc
  • vasiliscul
  • vasiliscu‑
plural
  • vasiliști
  • vasiliștii
genitiv-dativ singular
  • vasilisc
  • vasiliscului
plural
  • vasiliști
  • vasiliștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vasilisc, vasiliștisubstantiv masculin

  • 1. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Au trecut... prin codri... în cari fojgăiau bălauri, aspide veninoase și vasiliscul cel cu ochi fărmăcători. CREANGĂ, P. 94. DLRLC
    • format_quote Au auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc. ALECSANDRI, T. 1071. DLRLC
etimologie:

bazilisc, baziliștisubstantiv masculin

  • 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. MDA2 DN MDN '00
  • 2. Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, cu o coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. MDA2 DEXI DN MDN '00
  • 3. Tun lung folosit pe galere. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.