VICIAT, -Ă, viciați,-te, adj. 1. (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele sau cu bioxidul de carbon provenit din respirație; stricat, infectat, alterat. ♦ Fig. Depravat, desfrînat, corupt, vicios. Oameni cu o mentalitate viciată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/2. Prietenia ce încercase să mă păstreze cît mai departe de atmosfera viciată în care trăiau... robii din mahalaua cu nume rușinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 198. 2. (Jur.; despre acte, dispoziții etc.) Vicios. – Variantă: vițiat, -ă (ARDELEANU, D. 82) adj.