VITEJEȘTE adv. în mod vitejesc, ca vitejii, cu mare energie fizică și morală, cu bărbăție. Soldații, pe timpul țarismului, nu primeau decorații, oricît de vitejește s-ar fi purtat în război. STANCU, U.R.S.S. 69. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. În Moldova, Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării sale. BĂLCESCU, O. II 13.