voioșie s.f. (Stare de) voie bună, veselie, bună dispoziție. Grig, să facem Crăciunul la țară? zise Nadina, cu mare voioșie, într-o zi cînd se apropiau sărbătorile (REBR.). ◊ Fig. Platanul își etala membrele cu voioșie (VIANU). • g.-d. -iei. /voios + -ie.