vâltoáre, vâltori, s.f. (reg.) 1. Vârtej. 2. Piuă. 3. Instalație tradițională realizată din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă, utilizată pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni: „Mândruță de la vâltori, / Dă-mi gurița de trei ori” (Viman, 1989: 507). ■ Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, astfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. – Lat. *voltoria (Pușcariu, după DER; DEX, MDA).