văjí, văjesc, (vâji, vuji), v.r. (reg.) 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără detiilin” (Papahagi, 1925: 326). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel, 1985). – Din sl., ucr. važiti „a echivala cu” (DER, MDA).