†ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pîn ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zaharele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].