†ZAVISTUI (-uesc), ‡ZAVISTII (-tiesc) vb. tr. și intr. 1 A pizmui, a invidia: bogatul... zavistuia pe Lazăr, căci era la bine (ANT.-IV.); avea dobitoace mici și mari..., derept aceea zavistiia pre el Filistenii (PAL.); soarta lui fiind zavistuită de puterile vecine (NEGR.) ¶ 2 A rîvni, a jindui: după obiceiul nostru omenesc... cu cît ar avea neștine mai mult, cu atît zavistuește la averea altuia (GR.-UR.) ¶ 3 A avea dușmănie, ură împotriva cuiva; a țese intrigi împotriva cuiva: acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun Român (I.-GH.) [zavistie; comp. și vsl. zavistvovati].