ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistii (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.