ZBIR, zbiri, s. m. Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor. Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stingă cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184. Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447. [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109. Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734.