ZDUP interj. Onomatopee care redă zgomotul unei căderi precipitate sau al unor pași grei, apăsați. Cela zdup peste gard, Țirțec după el, pînă ce căzu în gura unor cîni. CĂLINESCU, E. 76. Numai ce-aud așa ca un vînt greu în văzduh afară și deodată, zdup! pe prispă.. SADOVEANU, la TDRG.