ZEFLEMEA (pl. -mele) sf. Ironie, luare în rîs: îI pălmuia în fie-care zi cu o ~ care-l înjunghia la inimă (BR.-VN.); a lua în ~, a lua în rîs, a face ironii, a zeflemisi: rîdea și de bun și de rău și pe toți li lua în ~ (ISP.); era luat de colegii lui în ~ pentru firea lui duioasă (SLV.) [tc. zevklenmè].