ZEGHE, ZECHE sf. 👕 Suman de dimie albă, cărămizie sau neagră, purtat de țăranii din județele muntoase din stînga Oltului, din Moldova și din Transilvania; împodobit uneori, de-a lungul cusăturilor, cu găitane negre (🖼 5366): Sima se culca totdeauna în căruță, acoperindu-se cu zeghea lui mocănească (S.-ALD.); haine scumpe nu purta: cioareci albi cu șinoare vinete, o zeche de pănură sură (RET.) [comp. ung. zeke, probabil împrumutat de la Români].