ZESTRE sf. 1 Averea mișcătoare și nemișcătoare pe care o dau părinții fetei, cînd se mărită: ~ se zice averea femeii ce la căsătorie dă bărbatului ei (LEG.-CAR.); de vreme ce Florica are să aibă parte de tine, Graure, noi cu toatele îi facem o ~ de 200 de galbeni (ALECS.); îmi dă de ~ casa din mahalaua Oțetarilor (SLV.); Junona aduse de ~ bărbatului ei... și niște pomi ce făceau mere de aur (ISP.) ¶ 2 În înțeles mai restrîns; hainele, rufele, așternutul, etc. ce aduce femeia în casa bărbatului ei, cînd se mărită: cînd ia mirele ~a miresei acasă, mireasa să puie în ladă o păpușă, ca să fie mirele mut ca păpușa (GOR.); ladă de ~, lada în care-și ține mireasa rufăria și țoalele ei de zestre (🖼 5368); foaie de ~ 👉 FOAIE¹3 ¶ 3 ⛪ Odoarele și celelalte obiecte care constitue averea unei biserici sau mănăstiri: policandre de argint, suflate cu aur, candele de argint..., cărțile cele mai alese erau ~a mănăstirii aceleia (ISP.) [‡mai adesea pl. zestre, z e s t r i < lat. dĕxtrae „făgăduință solemnă”].