ZGRIPȚOROI, zgripțoroi, s. m. (Și în forma zgripțuroi) Zgripțor (3). Un zgripțuroi d-ăla, de-și gonește neamurile să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui. C. PETRESCU, C. V. 292. După ce, prin asuprire, Stoarceți ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe, Jefuind ca dregători! – Zgripțoroi cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. BOLLIAC, O. 203. – Variantă: zgripțuroi s. m.