ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, dușman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de o pasiune, de o iubire puternică, neîmpărtășită. II. Jucărie confecționată din hîrtie sau pînză, fixată pe un schelet ușor de lemn în forma unui dreptunghi și care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer cînd bate vîntul. – Slav (v. sl. zmĩi „șarpe”, „balaur”).