ZORI¹ (-resc) I. vb. tr. A da zor cuiva, a-l grăbi peste măsură: Femeia tot îI zorește, strigînd: de, de, isprăvește... PANN.: sfetnicul umbla d’a ’n-cîtelea, zorind să se facă mai curînd nunta ISP.. II. vb. intr. și refl. A se grăbi, a lucra de zor: pe lanuri zoresc muncitorii, desculți, cu frunze de brusturi pe cap VLAH..