ZUGRĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 1 🔷 A reproduce în colori, pe pînză sau pe perete, chipul unei persoane, imaginea unui obiect, o scenă, etc., a picta: ~ o icoană, un portret, un tablou; desina fin și mai ales zugrăvea cu succes flori și păsărele CAR. ¶ 2 🔷 A împodobi cu picturi: Antonie Ruset ... au dires clopotnița la biserica sfîntului Nicolai ... și au zugrăvit pritvorul MUST. ¶ 3 A văpsi pereții unei odăi, împodobindu-i cu desenuri ce imită tapetele ¶ 4 Fig. A descrie în mod fidel, a face un tablou plin de viață: mi-ai zugrăvit cu un adevărat talent de pictor unele figuri din generația ce ne-a precedat ALECS.; ce adînc simte și pricepe omul acesta societatea în care trăește și cît de bine știe s’o zugrăvească! VLAH.. II. vb. refl. A i se înfățișa ochilor ca într’un tablou; a fi întipărit: acum mi se zugrăvea din ce în ce mai deslușit în minte vechiul castel VLAH.; pe chipurile tuturor se zugrăvea sănătatea și fericirea D. -ZAMF. [zugrav].