zvîrlitură s.f. 1 Zvîrlire. 2 Distanță străbătută de un obiect care a fost zvîrlit. ◊ Expr. (fam.) La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) zvîrlitură (sau zvîrlituri) de băț (ori de piatră) = distanță relativ mică pînă la care se poate arunca un băț sau o piatră. 3 (înv., pop.) Lovitură bruscă și puternică dată mai ales de cai și de măgari. • pl. -i. /zvîrli + -tură.