zấmbre, s.f., pl. (reg.) 1. Boală a gingiilor la cai tineri. 2. (în expr.) A face zâmbre = a se uita cu jind la cineva; a râvni: „Lasă zâmbre de belit, / Că tu ai drum de pornit” (Bilțiu, 2001: 303). – Cf. pol. zabrze (DLRM, DEX); din sl. zonbǔ (Șăineanu, Scriban); cf. zâmba, jimba (MDA).