ZÎMBITOR adj. verb. ZÎMBI. Care zîmbește: ăst om bun ca pîinea, totdeauna ~, ... devine acru și stifos de cîte ori s’o întîmpla să-i meargă rău la preferanță BR. -VN.; o băbușcă măruntă, ...nu posomorîtă, cum mi-o ’nchipuisem, ci zîmbitoare. deși cu un fel de umbră de răutate SLV.; primăvara se arăta veselă și zîmbitoare NEGR..