ZĂMISLI (-lesc) I. vb. tr. 1 A concepe, a lua în pîntece, a rămînea însărcinată: și Adam cunoscu pre Eva și, zămislind, născu pre Cain (BIBL.) ¶ 2 F A da naștere; a plăzmui. II. vb. refl. A lua naștere; a fi conceput, plăzmuit: cine mai știe cîte planuri, cîte ființe, cîte versuri s’au zămislit aici! (D.-ZAMF.) [vsl. zamysliti].