zănatic, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349/6 / V: ~tec, (înv) zân~, zânatec / Pl: ~ici, ~ice / E: ml ◊ dianaticus (<Diana)] (D. oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit² (2), bezmetic (1), descreierat (2), nebun, smintit², zăpăcit (5), zurliu (4), (rar) dezmetic (3), turluliu, (pop) deșucheat (1), pălăvatic, silhui¹, (îrg) prilestit, (îvp) zălud (5), (reg) paliu, păcănit², șucheat (1), tui⁶, tuiac, tuieș, zănag, zărghit (5), zăpăuc (1), zoraliu (3), (fam) sanchiu, smucit², trăsnit³, țăcănit², țicnit^2.