zăuitá, zăuit, v.t. (reg., înv.) A privi ceva cu atenție; a se uita. ■ Termenul s-a specializat doar cu referire la o femeie gravidă, în sensul că aceasta „nu trebe să se zăuite la oarece lucru sau animal,” pentru ca viitorul copil să nu aibă ceva semne (Farcas, 2009: 105). – Din ză- + uita „a privi” (DEX, DLRM).