Definiția cu ID-ul 1348929:

Regionalisme / arhaisme

îmblăcíu, îmblăcie, îmblăcii, s.n. (reg.) Unealtă agricolă folosită la treieratul manual, alcătuită din două piese mobile, una mai lungă (îndârja) și una mai scurtă (hădărău) legate prin curele (oglăji) sau belciug de fier: „Snopii erau bătuți cu îmblăciul, după care erau întorși pe cealaltă parte” (Dăncuș, 1986: 44). – Din îmblăcit + suf. -iu (MDA).