îmblătí, îmblătesc, v.t.r. 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. A lovi, a izbi, a îmbrânci (pe cineva): „Pintea chiuia ca la nuntă, că prindea câte doi o dată și îi îmblătea deolaltă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 222). 4. (r.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102).– Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (DEX, MDA).