ÎMBULZI (-zesc) I. vb. tr., A îndesa, a strînge vîrtos ¶ 2 A îngheșui: îmbulzind cei de pre urmă pre cei dinainte, au căzut în șanțuri (M.-COST.); oamenii se făcuseră roată împrejurul lui Tolpa și-l îmbulzeau (ISP.) ¶ 3 A veni cu grămada undeva, a da busna în mare număr: clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga 500 de lei pe lună (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A îngrămădi; a plictisi cu stăruințe, cu cereri: tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale (SB.). II. vb. refl. 1 A se înghesui: se îmbulzeau studenții cu miile, unul peste altul (I.-GH.) ¶ 2 Ⓕ A se îngrămădi, a se înfățișa în mare număr: se îmbulzeau s’o ceară văduvii și junii (PANN) [bulz].