îmburdá, îmburd, v.t.r. A (se) răsturna: „Când vântuțu' și-a sufla, / Vântu' casa a-mburda” (Bârlea, 1924, II: 285); „În 1843 s-au legat cărțile bisericii, într-o mercuri, apoi sămbătă s-au îmburdat turnul bisericii, în luna lui noiembrie, în 25 de zile” (Socolon, 2005: 172). – Et. nec. (MDA).