opțiuni
  • info

10 definiții pentru îmburghezi

Explicative DEX

ÎMBURGHEZI, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. – În + burghez.

îmburghezi vr [At: PAS, Z. I, 12 / Pzi: ~zesc / E: fr embourgeoiser] (Frm) 1 A deveni burghez Si: a (se) burghezi. 2 A deprinde obiceiuri de burghez. 3 (Pex) A se îmbogăți (2).

ÎMBURGHEZI, îmburghezesc, vb. IV. Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi. – În + burghez.

ÎMBURGHEZI vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez. [Cf. it. imborghesire].

ÎMBURGHEZI vb. refl. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze. (după it. imborghesire)

A ÎMBURGHEZI ~esc tranz. rar A face să se îmburghezească. /în + burghez

A SE ÎMBURGHEZI mă ~esc intranz. rar A căpăta trăsături de burghez; a deveni burghez. /în + burghez

Ortografice DOOM

îmburghezi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îmburghezesc, 3 sg. se îmburghezește, imperf. 1 sg. mă îmburghezeam; conj. prez. 1 sg. să mă îmburghezesc, 3 să se îmburghezească; imper. 2 sg. afirm. îmburghezește-te; ger. îmburghezindu-mă

!îmburghezi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îmburghezește, imperf. 3 sg. se îmburghezea; conj. prez. 3 să se îmburghezească

îmburghezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmburghezesc, imperf. 3 sg. îmburghezea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmburghezească

Intrare: îmburghezi
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburghezi
  • ‑mburghezi
  • îmburghezire
  • ‑mburghezire
  • îmburghezit
  • ‑mburghezit
  • îmburghezitu‑
  • ‑mburghezitu‑
  • îmburghezind
  • ‑mburghezind
  • îmburghezindu‑
  • ‑mburghezindu‑
 singular plural
  • îmburghezește
  • ‑mburghezește
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
 (să)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
  • îmburghezeam
  • ‑mburghezeam
  • îmburghezii
  • ‑mburghezii
  • îmburghezisem
  • ‑mburghezisem
a II-a (tu)
  • îmburghezești
  • ‑mburghezești
 (să)
  • îmburghezești
  • ‑mburghezești
  • îmburghezeai
  • ‑mburghezeai
  • îmburgheziși
  • ‑mburgheziși
  • îmburgheziseși
  • ‑mburgheziseși
a III-a (el, ea)
  • îmburghezește
  • ‑mburghezește
 (să)
  • îmburghezească
  • ‑mburghezească
  • îmburghezea
  • ‑mburghezea
  • îmburghezi
  • ‑mburghezi
  • îmburghezise
  • ‑mburghezise
plural I (noi)
  • îmburghezim
  • ‑mburghezim
 (să)
  • îmburghezim
  • ‑mburghezim
  • îmburghezeam
  • ‑mburghezeam
  • îmburghezirăm
  • ‑mburghezirăm
  • îmburgheziserăm
  • ‑mburgheziserăm
  • îmburghezisem
  • ‑mburghezisem
a II-a (voi)
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
 (să)
  • îmburgheziți
  • ‑mburgheziți
  • îmburghezeați
  • ‑mburghezeați
  • îmburghezirăți
  • ‑mburghezirăți
  • îmburgheziserăți
  • ‑mburgheziserăți
  • îmburgheziseți
  • ‑mburgheziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmburghezesc
  • ‑mburghezesc
 (să)
  • îmburghezească
  • ‑mburghezească
  • îmburghezeau
  • ‑mburghezeau
  • îmburgheziră
  • ‑mburgheziră
  • îmburgheziseră
  • ‑mburgheziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmburghezi, îmburghezescverb

  • 1. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez; a se burghezi. DEX '09 DN
    sinonime: burghezi
etimologie:
  • În + burghez DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.