2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
îmbăgioa v vz îmbăgiua
îmbăgiua vt [At: CONV. LIT. XLIV2, 132 / V: (reg) ~ioa / Pzi: ~uez / E: ml *ambagella] (Reg) 1 A duce cu vorba. 2 A împiedica realizarea unei acțiuni. 3 A ademeni. 4 A înșela. 5 A seduce. 6 A cuprinde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
îmbăgiua (-uez, -at), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
îmbăgiua, îmbăgiuiez, vb. I (reg.) 1. a purta cu vorba, a încurca. 2. a amăgi, a înșela; a momi, a ademeni, a seduce.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbăgiuere
îmbăgiuere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: îmbăgiua
| verb (V213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
îmbăgioa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)