ÎMPREJURARE, † ÎMPREGIURARE sf. 1 Faptul de a împrejura ¶ 2 Amănunt, mică întîmplare care însoțește un fapt principal sau care determină săvîrșirea lui, circumstanță: printr’o ~ fericită, am putut sosi la timp; în împrejurările grele de pe atunci (CRG.); după împrejurări; avem uneori coștiința c’am mai trecut cîndva de mult, prin niște împrejurări identice (VLAH.).