împărătúș, împărătuși, (împărățăl), s.m. (anat.) Apendice situat în cavitatea bucală; țâfloc, îndițătoare, țâmburucu' din fundul gurii: „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). ■ Termen general în jud. Maram.; semnalat și în nordul Moldovei și sporadic în Crișana; în Banat și Oltenia se folosește sin. limburuș (ALR, 1938, h. 48). – Din împărat „suveran” + suf. -uș (MDA).