ÎNCHIDE (-chid) I. vb. tr. 1 A astupa intrarea (ca să nu mai stea deschisă): ~ ușa, un dulap; ~ pe dinăuntru, pe dinafară ¶ 2 A face să nu mai fie desfăcut: ~ o carte, o scrisoare, un briceag, robinetul, umbrela ¶ 3 A îngrădi, a împrejmui, a zidi de jur împrejur: ~ cu un gard, cu un zid ¶ 4 A băga într’un spațiu închis: ~ în casă, în ladă ¶ 5 A băga în închisoare: ~ în pușcărie ¶ 6 ~ cu cheia, cu lacătul, a încuia ¶ 7 ~ mîna, a strînge mîna îndoind degetele; ~ gura, a) a ținea buzele lipite; b) a înceta de a vorb; c) a opri pe cineva de a vorbi, a-l face să tacă: găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închidă și gura cea mai farfara (ISP.); ~ ochii, a) a coborî pleoapele; b) a dormi: nu închisese ochii toată noaptea (DLVR.); c) a muri ¶ 8 A opri, a astupa trecerea: ~ strada, drumul ¶ 9 A face să înceteze activitatea: ~ școala, prăvalia, fabrica, teatrul, adunarea, parlamentul ¶ 10 A pune capăt: ~ o discuție. II. vb. refl. 1 A se astupa cu ușa, etc. (vorb. de o deschizătură): ușile și ferestrele nu se închid bine; ~ cu cheia, a se încuia ¶ 2 A se astupa (vorb. de o ieșire), a nu mai permite trecerea înainte: de la un loc se închide calea și încep a i se încurca cărările (CRG.) ¶ 3 A se retrage, a sta într’un spațiu închis, fără a voi să iasă: ~ într’o mănăstire, în casă ¶ 4 A se încheia (vorb. de un acord, etc.): dînd și Hanul zălog la Leși... pînă se va închide tocmeala (M.-COST.) ¶ 5 A se înnora, a se întuneca: vremea s’a închis [lat. includĕre].