ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. AL. II 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.